yoga

yoga – înjugare, înhămare, unire; fixarea/concentrarea atenției, absorbirea în meditație; cale, metodă; practică. Termenul yoga, în contextul filosofiei dualiste Sāṃkhya (cca sec. IV î.e.n.) care formează substratul textului nostru, nu poate fi interpretat prin „unire” sau „[re]legare”, căci conotă starea de „înhămare” a aspectului material (trup, energii, psihic) în procesul de eliberare a spiritului (puruṣa) din iluzoria identificare cu natura (prakṛti). Pentru mai multe detalii despre Yoga/yoga, vezi Mircea Eliade, Yoga, nemurire și libertate. În cazul de față, yoga reprezintă atât calea/metoda practică cât și scopul.

« Back to Glossary Index

Comments are closed.